Copiii Mei dragi,
Venim la Mine, copiii Mei mici, și voi voi deveni pescari de oameni. Așa cum i-am convertit pe Petru și apostolii — majoritatea dintre ei fiind pescari — în pescari de oameni pentru a-i aduce la Mine și a-i face să Îl cunoască pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, așa voi vă folosesc și pe voi, copiii Mei, pentru a aduce Cuvântul Meu, Evanghelia Mea, către semenii voștri. Voi citiți cuvintele Mele și sunteți fericiți pentru că Eu sunt Dumnezeu și pentru că Dumnezeu are întotdeauna atât de mult de oferit fiecăruia dintre copiii Său. El acordă harurile Sale de conversie, harurile Sale de sfințire și harurile Sale de perfecțiune tuturor celor care Îl ascultă, se roagă Lui și își doresc să trăiască ca adevărați creștini.
Timp de două mii de ani, Biserica a cunoscut mari momente de creștere, conversii și evangelizare în întreaga lume, dar au existat schisme, separări și erori care i-au slăbit expansiunea. Au fost ereziile (1) primelor secole; în secolul al XI-lea, a avut loc schisma semnificativă a Ortodoxilor care, din cauza unei interpretări diferite a Credinței, au refuzat să recunoască autoritatea succesorului lui Petru. În secolul al XVI-lea, a fost mândria și poftele regelui Henric VIII al Angliei, care și-a condus regatul spre anglicanism; a fost revoltă lui Luther și Calvin, care au condus o mulțime de oameni creduloși și rebeli în numeroase secte protestante. Au existat multe sediții în interiorul Sfântei Biserici Catolice și Apostolice, prin care aceasta a fost ghidată, cu ajutorul lui Dumnezeu, de succesorii lui Petru.
Marele Conciliu de la Trent (1545–1563) a adus o consolidare catolică majoră și a restaurat disciplina în Biserică. Sfânta Biserică a continuat să se confrunte cu persecuții, alimentate de partide politice infiltrate sau de mișcări ideologice (libera gândire, liberalismul, modernismul...), împotriva cărora papele secolului al XIX-lea și al XX-lea au vorbit și le-au condamnat.
A existat Silabusul Erorilor Principale ale Timpului Prezent și enciclica „Quanta Cura” a fericitului papă Pius IX,
a existat marea enciclică a lui Leo XIII despre secta francmasonilor, „Humanum Genus”,
a existat „Pascendi Dominici Gregis”, în care Sfântul Pius X a denunțat modernismul, care, spunea el, putea fi considerat sinteza tuturor ereziilor.
A existat „Mortalium Animos” de către Pius XI, denunțând ecumenismul,
a existat „Humani Generis” de către Pius XII împotriva noii teologii și multe alte enciclice, decrete, predici și expuneri.
Apoi a venit Conciliul Vatican II, convocat de Papa Ioan XXIII pentru a „deschide Biserica către lume”, iar lumea s-a năpustit asupra ei, chiar dacă Eu le-am spus Apostolilor Mei: „Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar pentru că nu sunteți din lume, fiindcă Eu v-am ales din lume, lumea vă urăște.” (Ioan 15:19). Noii moderniști ai noii teologii — dintre care unii fuseseră condamnați oficial de Pius XII și ale căror cele mai cunoscute figuri au fost părintele Henri de Lubac, părintele Karl Rahner, filosoful Maurice Blondel, părintele Teilhard de Chardin, părintele Hans Urs von Balthasar și părintele Yves Congar — au avut o influență considerabilă la Conciliu. Schimbarea a fost atât de mare încât cardinalul Suenens (1904–1996), moderator al Conciliului, a declarat cu satisfacție: „Conciliul Vatican II este 1789 în interiorul Bisericii.”
În urma acestui conciliu dezastruos, s-au adus schimbări profunde liturgiei catolice și sacramentelor, făcându-le acceptabile pentru pastorii protestanți. Apoi a venit schisma dintre multitudinea de creștini care au urmat activ sau pasiv mișcarea modernistă care le-a fost impusă și cei care doreau să păstreze Tradiția — adică religia de două mii de ani transmisă de la apostoli.
Gândirea modernistă a fost decretată ca fiind religia catolică oficială, fapt urmat de o scădere considerabilă a practicii religioase.
Bisericile s-au golit, numărul vocațiilor religioase a scăzut vertiginos, conventele și mănăstirile au fost vândute, numărul preoților a scăzut drastic, iar promisiunea de „vânt nou” a dus la sărăcirea vitalității catolice și la sfârșitul „misiunilor” care încă înfloreau în secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea. Pentru a oferi un exemplu concret:
în 1950, numărul ordinărilor în Franța era de 1.000; în 2025, acesta era de 90 — o scădere uluitoare de 91%. O practică religioasă mai puțin intensă înseamnă o credință mai slabă, deci mai puține vocații. „Tot arborele care nu face rod bun este tăiat și aruncat în foc. Astfel, prin rod îi veți cunoaște” (Mt 7:17–20).
În termeni mai practici, vă trimit la un cântec din 1970: „A spus adevărul; trebuie executat”. Astfel, cu timpul, toți cei care se opun așa-numitei versiuni corecte — cea religios corectă, cea politic corectă, adică limbajul menit să nu jignească cât mai puțin sensibilitățile diverse — vor fi îndemnați să tacă pentru ca adevărul să nu șocheze eroarea.
Așa vor face liderii ecleziastici să invite sau să primească protestanți, dar nu și pe catolicii care au rămas fideli Tradiției Catolice. Așa va săruta un papă Coranul în timpul unei vizite oficiale sau își va primi marca roșie pe frunte, Tilakor Tika, un semn de recunoaștere printre adoratorii lui Shiva;
aceste acte au fost considerate gesturi de politețe, dar aș fi acceptat eu, în timpul Meu pe pământ, să port cu politețe marca demonului? Căci se uită prea des faptul că zeii păgâni sunt demoni — reali și periculoși.
Copiii Mei, Eu, Domnul care vă vorbesc, vă chem la Mine. Am nevoie de voi, de credincioșia voastră, de iubirea voastră pentru Adevăr, căci Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Sfântul Meu Duh ghidează Sfânta Biserică, mireasa Mea, de-a lungul secolelor, dar ar fi putut ea să fie confundată timp de două mii de ani într-o măsură atât de mare încât păstrarea Tradiției să devină o cale falsă? Când i-am promis ajutor divin, nu i-am promis absența tentației, ci ajutor divin pentru a triumfa asupra tentatiei. Rugați-vă, atunci, ca ea să își învingă tentațiile și să rămână credincioasă sau, dacă rătăcește, să se întoarcă la ceea ce a învățat, a crezut și a apărat întotdeauna.
Dragi Copii ai Mei, Eu nu mă schimb și nu mă voi schimba niciodată. Voi infirma eroarea și voi apăra Adevărul; Eu sunt Dumnezeu și am creat omenirea pentru frumusețea ei, pentru sfințenia ei, pentru iubirea ei. Fiți ca Mine și după imaginea Mea: drepți, drepți în judecată și mereu activi în apărarea drepturilor lui Dumnezeu, Tatăl Meu Ceresc, Dumnezeul Triun, Dumnezeul Etern.
Vă iubesc; vă aștept.
Vă binecuvântez, în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh †. Așa să fie.
Domnul și Stăpânul vostru, Dumnezeul vostru
(1) Pelagianismul, Manichaeismul, Gnosticismul, Arianismul etc...
Sursă: ➥ SrBeghe.blog