"Eu sunt Isus, născut Încarnat. Am venit astăzi să vă ajut să înțelegeți virtutea prudenței. Prima regulă a prudenței este dreptatea - adică ascultarea poruncilor lui Dumnezeu. Prudența dictează evitărea excesului în gândire, cuvânt sau fapta. O suflet poate fi înțelept, dar totuși să lipsească de prudență. De exemplu, un suflet înțelept poate - încercând să facă o puncte - a exprima părerea lui din nou și din nou, fără să știe când s-a spus destul. Aceasta arată lipsa de încredere în harul Meu. Voi vă spun de ce. Acest tip de suflet face un punct, dar nu este dispus să-și prezinte cazul și [apoi] să lasă harul să facă restul. El nu poate permite harului să poarte punctul în inimă. Pare că crede că totul depinde de eforturile sale."
"Prudența guvernează toate virtutele. Uneori nu folosim prudent virtuțile. Uneori o persoană este prea răbdătoare și nu vorbește în fața greșelui. Sau poate arată dragoste prin pământenirea unui copil și cedarea excesivă față de copil."
"Prudența nu este sinonim cu autodreptate nici. Căci omul prudent caută să se cunoască mai bine, cercetează slăbiciunile sale și lucrează la ele. Sufletul simplu are puține dificultăți cu prudența, dar cei mândri găsesc această virtute eluzivă."